Haremul

Primele cărţi pe care le-am citit au fost cele din colecţia povestirilor arabe “O mie şi una de nopţi”. Aveam vreo 5 ani şi eram fascinată de lumea descoperită acolo, dar cel mai mult m-a impresionat ideea unui harem. Şi nu mă gândeam la un harem de femei…ci la unul de bărbaţi. Pentru că mie mi se părea foarte logic şi normal că dacă un bărbat poate avea un harem de femei atunci şi o femeie poate avea un harem de bărbaţi. Pai nu? Şi intr-o seara, i-am prezentat mamei mele idea mea, de a avea un harem de bărbaţi. Mama s-a tăvălit pe jos de râs, l-a strigat pe tatăl meu care s-a distrat şi el dând din cap îngrijorat (cică) de soarta viitorilor mei iubiţi. Ca de obicei, a spus că semăn cu el, şi că sângele ce imi curge in vine e vina ideilor mele năstruşnice. Mie nu mi se păreau idei ‘nastruşnice’ şi nu inţelegeam de ce se distrează părinţii mei.

Crescând, mi-am dat seama că dorinţa mea e foaaaarte greu de îndeplinit.

Dacă stau să mă gandesc, ideea nu era deloc rea. Dacă aş putea aduna toate calităţiile foştilor mei iubiţi la un loc, aş putea creea bărbatul ideal, perfect. Dar cum calităţiile acestea vin însoţite şi de defecte…

Eu am fost, sunt şi pesemne că voi fi mereu atrasă de barbaţi puternici (psihic vb), independenţi, cărora for sure nu le-ar plăcea să mă impartă cu altcineva.

Pot măcar să-mi imaginez cum ar fi…haremul meu…

Scenariu 1:

—-Mă întorc obosită de la job, casa vraişte, iubiţii mei (haremul meu )pe canapea, se uită la tv (pe canalul sports) cu o bere-n mână, urlând de mama focului.

Well…dacă ar trebui să curăt, spăl, calc şi gătesc pentru 4-5 persoane mă îndoiesc că aş mai avea vre-un chef de harem.

Scenariul 2:

—Mă întorc obosită de la lucru, unul dintre ei mă asteaptă cu masa pregatită…apoi celalalt îmi pregăteste de baie, şi altul îmi face un masaj bun. Nu sună rau…deloc. Ce ziceţi?

Scenariul 3:

—Ei lucrează, eu planific vacanţele .

aaa…iar visez cu ochii deschişi…here’s a song for you:

~ prin adevar100la100 pe 1 martie 2010.