ANDREI

2010

De ce am scris numele lui pe nisip?

De ce numele lui?

A fost un reflex..am luat un bat aruncat de mare si m-am trezit scriind -ANDREI- si m-am simtit mai bine. A fost ca un strigat, o chemare care l-ar fi adus langa mine, pe plaja pustie…si l-am simtit langa mine pentru cateva secunde…

M-am plimbat pe plaja umeda si rece si m-am lasat napadita de amintiri.

Nu stiu de ce mi-era dor de fapt: de tineretea mea sau de Andrei ?

Ceea ce stiu cu siguranta e ca alaturi de el am avut parte de una dintre cele mai frumoase perioade din viata mea.

Andrei e omul care ar face si un muribund sa danseze, are darul de a face lumea sa vada partea plina a paharului, mereu optimist, mereu cu zambetul pe buze, mereu cu o solutie, o sugestie, un plan.

Poate ca de asta-l strig acum in gand. Mi-e dor de viata pe care o dagaja, de energia lui pozitiva. Sper ca nu te-ai schimbat Andrei…

Imi amintesc de el, de ziua in care ne-am cunoscut…

1991…

O profesoara pitigaiata ne-a anuntat pe hol ca: “examenul se amana pe maine la aceeasi ora”…

Noi eram dezamagite si epuizate, ‘muncisem’ toata noaptea la fituici. Si acuma una peste alta incepuse o ploaie torentiala.

Nu aveam masina, nici bani de taxi nu aveam iar statiile de autobuz sau metrou se aflau la o distanta buna.

-Aaaaaaaa, eu de aici nu plec pe jos, trebuie sa gasim o masina, am zis eu, nervoasa.

M-am uitat in parcare, n-am vazut nici o masina cunoscuta, doar o Honda neagra mi-a atras atentia fiindca avea numere de CJ.

-Gata am gasit, o vezi? E din Cluj, am spus eu aratandu-i Anei masina cea neagra.

Ana mi-a spus razand:

-Ei si ce daca are numere de Cluj? Cum dai de proprietar? Si daca dai de el, ce-i spui?

-Ce? Cum ce?…e din Cluj, din judetul meu, e de-al meu…”brother”…ardelean.

M-am trezit strigand pe holurile facultatii:

-Cine are o Honda neagra cu numere de Cluj?

La un moment dat apare un tip. Parea ingrijorat pentru masina lui. Chipul lui era atat de interesant, atat de diferit de orice alt chip pe care-l vazusem pana atunci, trasaturile lui erau perfecte.

-Da, e masina mea, s-a intamplat ceva?

-Nimic, ma intrebam doar daca ai putea sa ne duci si pe noi pana in centru.Ploua…

Tipul se uita la mine blocat, asa ca am adaugat:

-Torential…ploua torential…

Apoi i-am intins mana:

- xxx ,  din Cluj si eu.

Mi-a strans mana cam incurcat.

- Andrei…Pai… eu am un examen de dat, deci nu pot pleca acum, dar dupa ce termin cu examenul, te pot duce unde vrei.

-Ok. Da-mi cheile, te asteptam in masina.

Tipul mi-a dat cheile fara sa comenteze. Cred ca mai mult a fost un gest automat. Le-am luat si am coborat.

Ana radea in hohote:

-Fata…Esti nebuna de legat…

Am intrat in masina, era foarte joasa, foarte sexy si foarte curata. Se vedea ca proprietarul avea mare grija de ea. Am aprins o tigara, am pornit  motorul, l-am turat un pic…suna super bine, am dat drumul la muzica.

Guns N’ Roses…yea….I love it…

Andrei a coborat panicat dupa vreo 30 de min…convins ca nu-si va mai gasi masina in parcare (asta am aflat-o mai tarziu) si s-a tinut de cuvant, ne-a dus in centru. A venit si un amic cu el.

Pe drum s-a oprit si ploaia. Soarele stralucea din nou pe cer.

La un moment dat, Andrei si-a scos din buzunar portofelul plin de bani si l-a pus la vedere pe torpedou.

-Vrei sa ne impresionezi? i-am spus eu zambind. Ia zi, tine metoda asta, cu portofelu’ ?

Nu mai stiu ce mi-a raspuns…stiu doar ca la vreo 5 minute dupa ce ne-a lasat in centru, a inceput o ploaie care ne-a udat pana la piele.

Nu mai eram suparate, acceptasem situatia, ba chiar am inceput sa radem in hotote…si sa dansam in ploaie.

Nu stiam ca persoana cunoscuta in aceea zi ploiasa o sa-mi devina cel mai bun prieten, apoi iubit, nu stiam ca acel om avea sa-mi schimbe viata si modul de a gandii…o sa ma invete sa ma distrez, in adevaratul sens al cuvantului.Din cauza lui aproape am pierdut un an de facultate.Dar a meritat!

Mi-e dor de tine, Andrei….mi-e dor de tine…

~ prin adevar100la100 pe 3 martie 2010.