Intalnirea

Mi-am pregatit o baie calda, relaxanta cu lumanari, saruri aromate si petale de trandafiri.

Imi reaminteam desele ocazii in care faceam baie cu el… Stateam cu spatele catre el, sprijnita de corpul lui. Capul meu se odihnea lenes pe-un umar de-al lui. El se juca cu parul meu lung, ma mangaia incet pe gat, pe umeri si imi soptea la ureche niste versuri:

Eu ştiu c-ai să mă-nşeli chiar mâine…

Dar fiindcă azi mi te dai toată,

Am să te iert -
E vechi păcatul
Şi nu eşti prima vinovată!…

Deci nu-ţi cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ţi cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alţii,

Ci tot ce n-ai spus nimănui.

Şi nu-ţi cer patima nebună şi fără de sfârşit,
Nu-ţi cer
Nimic din ce poetul palid
Cerşeşte-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poţi o clipă
Din şirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împleteşti cununa de laur verde
Şi în priviri
Să-mi împietreşti pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Şi-aşa tăcuţi -
Ca două umbre, trântiţi pe maldărul de flori -
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Şi mâine s-o sfârşim în zori!

in timp ce-mi recita, mainile lui coborau fin  pe corpul meu fierbinte…

Soneria telefonului  m-a trezit la realitate. Era Andrei, ca de obicei plin de entuziasm si noutati. Se pregatea sa mearga la un eveniment special la care fusesem si eu invitata. Insista sa particip si eu.

-Vino, ai destul timp pana diseara. Daca vrei pot veni eu dupa tine…Hai baby…Va fi cea mai tare petrecere a anului. Nu poti s-o ratezi, incerca el sa ma induplece.

-Andrei…nu vin. Mi-e atat de bine acasa. Iar apoi…intr-o ora ma vad cu Lenny, i-am spus eu. Doar eu si el…exact cum imi doream.

A tacut. Am tacut si eu. Stiam ca de fapt voia sa-mi spuna ceva, pesemne ca voia sa ma dojeneasca, el nu credea ca mai am ce salva din relatia mea de mult incheiata. Apoi am schimbat subiectul. Andrei avea chef de vorba, ma atragea cu diverse subiecte pline de interes, asa ca am iesit din cada discutand cu el, tot vorbind mi-am uscat si aranjat parul, tot asa m-am imbracat si machiat. Eram gata de plecare si nu stiam cum sa inchei discutia. Imi facea placere sa vorbesc cu el dar in acelasi timp voiam sa ajung la timp la intalnire.

-Trebuie sa plec. Te sun eu, bine? A.s.a.p. Ok? Promit. Si am sa-ti povestesc toate detaliile intalnirii mele, cu lux de amanunte, i-am spus eu fericita.

Am coborat scarile-n fuga si m-am grabit catre locul intalnirii. Am ajuns la timp. Il vedeam, ma astepta in fata cafenelei. Ciudat…in mod normal ar fi trebuit sa fiu fericita, sa am emotii, sa simt valul acela de caldura pe care-l simteam de cate ori il revedeam, sau sa-mi fie teama, orice…doar sa simt ceva.

M-a sarutat si m-a intrebat:

-Vrei sa stam aici sau mergem altundeva?

M-am uitat in jur la locul aglomerat si apoi i-am raspuns…

-Altundeva.

Ne-am urcat in masina lui si am plecat. Incotro? Probabil catre un loc unde putem face sex. Asta voiam oare? Ce naiba…Ma simteam ca un copil care e pe cale sa faca o mare tampenie. Ma simteam vinovata fara sa stiu de ce port acest groaznic sentiment. Vinovata de ce? In fata cui? Eram cuprinsa de neliniste, ca un fel de presentiment.

I-am spus ca am ramas fara tigari. A oprit si s-a dus sa-mi cumpere. De indata ce a plecat am coborat din masina si am taiat-o la fuga, pierzandu-ma printre stradutele intortocheate ale micului meu orasel.

Nu m-am uitat inapoi. M-am simtit…eliberata…fericita…vie…

Nu-mi pasa ca am procedat astfel, fara explicatii, ca am ales calea cea mai lasa, cea mai usoara. Important era ca am facut ceea ce am simtit.

Am alergat intr-un suflet pana acasa, am deschis usa si am pus mana pe telefon. L-am sunat pe Andrei. Trebuia sa vorbesc cu el, trebuia sa-i spun…trebuia sa…

Dar Andrei nu raspundea. Am sunat de mai multe ori. Nimic. Si a spus ca ma asteapta…eram cumva dezamagita.

Mai tarziu am sunat din nou la el si mi-a raspuns un amic de-al lui.

Mi-a spus pe un ton rece ca tocmai venisera de la spital. Andrei se accidentase, isi taiase mana intr-un geam. Acum era bine dar dormea.

~ prin adevar100la100 pe 11 aprilie 2010.