Alerg…si am cu cine
Trebuie sa dau jos cele 3 kg luate de sarbatori. N-am timp de sala, asa ca I’ll do it my way: mananc salate, fructe si…ALERG oricand am ocazia si oriunde.
Alerg pe strada, in statiile de metrou, in parc sau pe plaja . Nu mai folosesc deloc scarile rulante sau lifturile. Par mereu foarte grabita.
Nici nu am observat pana acum cat de putina lume mai foloseste scarile normale. Si se mai plang ca sunt grasi.
Dupa o zi plina, m-am echipat de sport si am mers pe malul marii. Am inceput sa alerg incet pe faleza. M-am trezit cu un caine mare, alb, langa mine. Alerga si el in aceasi directie.
Cateodata alerga mai repede decat mine, apoi ma astepta privindu-ma de parca ar fi spus:
-Haide…numai atata poti?
Ma ambitiona sa dau totul din mine. Dupa 5 minute mi-am dat seama cat de placut era sa-l am drept companie. Cainele marca foarte constincios toti copacii intalniti in cale.
-Mai ai de unde? l-am intrebat eu.
Alerga acum in pas cu mine iar oamenii cu care ne intalneam ne zambeau prietenos, convinsi ca e cainele meu.
Era un caine foarte frumos si parea ingrijit. Totusi nu purta zgarda, deci putea fi parasit sau caine vagabond.
Cand mi-am terminat traseul obijnuit, am luat-o inapoi chiar pe langa tarm.
Cainele asta mi se potrivea. Parea ‘in love with the sea’. S-a scaldat de nenumarate ori. Parea ca nu se mai satura. Apoi m-a fixat cu o privire ciudata.
Stiam ce are de gand. Nu stiu cum sau de unde, dar stiam, asa ca i-am strigat de la distanta:
-Nu nu…Nu fa asta! Daca faci asa ceva ma supar pe tine…Ma supar rau de tot!
Nu i-a pasat deloc de amenintarile mele. A alergat langa mine iar apoi si-a scuturat cu putere maxima blana umeda.
Eram leorca…eram nervoasa…si miroseam a caine…
Am inceput sa alerg incet, ignorandu-l. Incerca sa imi atraga atentia fugind in fata mea iar apoi oprindu-se brusc si privindu-ma cu gura cascata si limba pe-afara.
-Ti-am spus ca ma supar. Gaseste-ti alt prieten. Cu mine ai terminat-o.
A luat un bat aruncat de mare si l-a adus in fata mea. L-a lasat pe jos.
Avea o moaca atat de dulce incat nu am rezistat. Am luat batul si l-am aruncat cu putere. A fugit ca un dement si mi l-a adus inapoi. I l-am aruncat din nou. Mi l-a adus. Apoi incercand sa-l arunc si mai departe am gresit directia si a ajuns in mare.
:s
Stiam ce urmeaza asa ca am luat-o la fuga cat mai departe de mal. Dar n-am scapat…nici de bat si nici de ‘dushul cainesc’.
ador sa ma plimb pe plaja… mai ales in luminile soarelui la apus… nu sa si alerg… (aici nu ne potrivim deloc… dar nici nu trebuie… nu???) ci sa admir cerul… parca niciodata, niciunde, cerul nu este mai frumos decat privit deasupra apei… ogindindu-se in ea…
pana la urma… unde este cainele??? sa nu zici ca l-ai luat acasa… l-ai spalat si este cel din fotografie… ar fi prea frumos sa fie si adevarat…
Si eu ador asfintitul, mai ales cand se reflecta in mare.Nu l-am luat acasa, desi imi venea sa-l iau.Cred ca e mai fericit asa…liber.Cel din fotografie are aceasi mutrisoara poznasa ca si cainele de pe plaja.
Cineva avea nevoie de afecţiune şi chef de joacă. Şi mai zic unii că animalele nu sunt drăgălaşe. Când se întâmplă aşa ceva ţi-e mai mare dragul să-l iei acasă. Frumoasă poveste.
E un semn, ia-l acasa! O sa fie cel mai fericit si iubaret caine!
E si asa fericit. Libertatea e nepretuita, pana si pentru un caine, sau mai ales pentru un caine.
de cateva saptamani alerg si eu.
nu`s grasa, dar am putina celulita si vreau sa scap de ea
am incercat cu creme, dar miscarea e cea mai buna metoda asa ca..
Daca vrei sa scapi de celulita fa-ti zilnic gomaj cu zat de cafea exact pe zonele afectate + miscare.
Şi eu alerg, alerg, …când prin iarbă, când prin nori, si cel mai des cu vântul.
În întâlnirea ta cu marea ai găsit o nestemată , un prieten…
Am gasit o iubire…una nemuritoare.Sper sa-l reintalnesc.