Fragmente dintr-o zi obijnuita
Am întârziat, am întârziat…urăsc să întârzii.
Gonesc cu maşinuţa mea, fac slalom printre ‘melcişorii’ din faţă. Trebuie sa ajung la timp. Trebuie!
La stop, un moşulet super dichisit, la volanul unui mercedes cabrio, opreste langa mine si-mi urlă:
-Don’şoara, ai înnebunit? Ştii cât de des schimbi benzile? De ce faci asta?
-Din obijnuintă. Să vezi cât de des schimb bărbaţii... i-am strigat eu inapoi.
Moşul a rămas cu gura căscata.
Se face verde. Apăs pedala acceleraţiei si o tai. Moşul dupa mine.
Mă întrece. E înaintea mea. Schimba benzile ca un dement.
Îmi vine sa râd. Râd. Apoi imi amintesc cât de tarziu e.
Iar prind stop şi moşu’ e in faţa. Fuck.
O iau pe banda din dreapta, se face verde, mă bag in faţa…bye bye moşu’. Nu fă un infarct pls…
Ajung la timp. Zâmbesc. Îmi vine să fumez o ţigară. Tot uit că m-am lăsat…
E adevărat proverbul:
“Once a smoker, always a smoker.”
De ce faci aşa ceva cu săracii moşuleţi? Cine ştie ce ciudăţenii i-or fi trecut prin cap la mogul. Cât despre proverb, foarte adevărat.
Pai nu era treaba lui.Semnalizam din timp de cate ori schimbam benzile.
Nu stiu, cateodata ma ia gura pe dinainte
Oricum, rau nu i-am facut…a mai simtit si el ca traieste.
Păi n-am zis-o în sensul rău. Spuneam doar că săracul n-a mai rămas perplex din tinereţe, probabil.
ai si tu blog? as fi curioasa sa te cunosc
Am blog, e foarte ciudat, eu aşa îl consider. Sper să reuşeşti să-l citeşti. Speram că îl afişează în comentarii dar nu e aşa. Nu înţeleg de ce.
http://anuintelege.wordpress.com/
si eu urasc intarzierile… de aia si plec devreme de acasa… pentru ca la stilul meu de sofat, lasand pe toti sa imi ia inainte, intarzierea ar fi prea mare…
foarte frumoasa poza… chiar esti tu?
ah… am schimbat pe alta banda… de ce oare nu stau cuminte pe cea din drepata??? de ce???
Da. Teribila chestia cu fumatul si interesant spus “tot uit ca m-am lasat”
)