Continuarea
Am alergat intr-un suflet pana acasa, am deschis usa si am pus mana pe telefon. L-am sunat pe Andrei. Trebuia sa vorbesc cu el, trebuia sa-i spun…trebuia sa…
Dar Andrei nu raspundea. Am sunat de mai multe ori. Nimic. Si a spus ca ma va asteapta…eram dezamagita.
Mai tarziu am sunat din nou la el si mi-a raspuns un amic de-al lui.
Mi-a spus pe un ton rece ca tocmai venisera de la spital. Andrei se accidentase, isi taiase mana intr-un geam. Acum era bine dar dormea.
…………………………………….
Ai mei m-au condus la gara. Ma conduceau de fiecare data, desi eu as fi preferat sa nu o faca. Nu-mi plac despartirile. Zambetul schitat pe chipul lor nu reusea sa ascunda tristetea care le inunda privirile.
Trenul a plecat cu un suierit prelung. Le-am facut cu mana pana au devenit doua puncte minuscule. Ma simteam din nou vinovata ca ii las singuri. Vinovata ca am ales Bucurestiul, cand puteam alege un oras mai apropiat de ei.
Hataitul trenului si murmurul calatorilor m-au adus iar in acea stare de transa, de semi-somnolenta.
Ma gandeam la Andrei si la prietenul lui nesuferit. Poti sa-ti dai seama urgent cand cineva nu te agreaza. Amicul asta a lui mi-a vorbit ca si ar fi vrut sa ma injure. De ce oare? Doar nu ii facusem nimic.
In tren ai timp sa meditezi la toate maruntisurile. E momentul perfect pentru a face ‘curatenie’ in mintea ta. Iar in a mea era o dezordine totala. L-am indosariat pe Lenny si tot ce tinea de el, intr-un coltisor al sufletului meu, convinsa ca va ramane acolo ‘cuminte’ forever. Apoi m-am gandit pe rand la toata lumea din viata mea, din jurul meu. La rude, prieteni, cunostinte. La felul in care imi impart timpul intre ei. La scoala…la viitor. Mi-am planificat weekendurile urmatoare.
Gara de Nord…Am coborat pe peronul gri si aglomerat. M-am lasat prinsa si purtata de valul calatorilor grabiti. Tot dusa de val m-am trezit in metrou, apoi in autobuz. Toata ingramadeala si graba asta m-au obosit si m-au facut sa visez din nou la linistea si aerul curat din provincia proaspat parasita.
Ca un ‘bonus’ liftul era defect, asa ca dezamagita am urcat etajele tarand dupa mine geamantanul greu, plin de merinde homemade.
Ana mi-a deschis usa cu un zambet delicios si cu o tigara fumeganda prinsa elegant intre degete. A intins bratele catre mine exclamand:
-Copila mea frumoasa! Ce dor mi-a fost de tine…
M-am lasat rasfatata de Anne precum un copil se lasa rasfatat de mama lui. Mi-a pregatit ceva de “ciugulit” si o cafea. Am fumat cateva tigari si i-am povestit toate noutatile din provincie. Apoi am facut un dus care-a durat vreo ora.
Cand am iesit din baie am auzit rasul cristalin al Anei si o alta voce deja familiara. Am zambit multumita. Speram doar sa nu-l fi adus cu el pe amicul nesferit.
[...] Cand am iesit din baie am auzit rasul cristalin al Anei si o alta voce deja familiara. Am zambit multumita. Speram doar sa [...]