Accidentul
Cand am iesit din baie am auzit rasul cristalin al Anei si o alta voce deja familiara. Am zambit multumita. Speram doar sa nu-l fi adus cu el pe amicul nesuferit.
Andrei era in bucatarie cu Ana. Fumau ca turcii. El, cu mana bandajata pana la cot ii spunea Anei bancuri. Anne radea cu lacrimi.
Am stat in pragul usii privindu-i cu drag. Prietenii mei, fratii mei de suflet. Nu-mi puteam imagina viata fara ei, eram convinsa ca vom ramane impreuna forever.
Andrei s-a ridicat zambind timid si s-a apropiat de mine. Privirea lui emana fericire. Dintr-o data am simtit ca inima mea a decis sa-si schimbe locatia, indreptandu-se catre stomac insotita de batai din ce in ce mai puternice. Andrei m-a imbratisat, timp in care Anne a murmurat o scuza iar apoi a disparut in alta camera zambindu-mi siret.(Cateodata imi venea s-o ‘strang de gat’ pe Anne asta pentru gandurile ei…)
-So…Cum a fost? cu Lenny.Presupun ca v-ati impacat.
-Well….Daca iti spun cat de prosteste, cat de copilareste m-am purtat, pesemne ca vei rade de mine.
Rusinata si entuziasmata, i-am povestit exact cum a decurs intalnirea cu Lenny.
-Deci nu te-ai…intalnit cu el….adica…nu…?
-Nu, i-am zis eu zambind. Nu” ne-am intalnit”. Mi-am dat seama ca nu imi doream asta. De fapt imi lipseai mai mult tu. Imi parea rau ca am intrerupt convorbirea noastra pentru aceasta intalnire. Intoarsa inapoi, nu stiam cum sa dau de tine mai repede. That’s my story. Acum e randul tau. Cum ai reusit sa te ranesti in halul asta?
Tacea si se uita la mine cu un zambet tamp, ca si cum i-ar fi fost jena sa-mi spuna adevarul.
-Hai…come on…spune-mi…, am insistat eu.
-Biiiine…Deci, eram suparat ca te intalnesti iar cu Lenny. Eram convins ca va veti impaca, convins ca…in fine. Era la mine si Claudiu. Am baut cam mult wiskey, iar apoi de suparare, am tras un pumn intr-o poarta….s-a spart sticla, mi-a cazut pe mana si m-am trezit la spital. Voiam sa-ti spun astazi ca nu-ti pot fi doar amic, ca sufletul meu e plin de tine. Te…ador. Vreau sa fi iubita mea.
Corpurile noastre se atrageau ca doi magneti. Buzele noastre s-au intalnit intr-un sarut tandru si prelung.
Am plecat cu el si Anne nu m-a mai vazut cateva zile.
Melodia asta imi aminteste de noi doi. Tipul din videoclip seamana leit cu el. Buzele lui pline, parul lui lung si blond… stilul lui exploziv. Noi doi colindand tara cu masina, noi doi petrecand noapte de noapte prin cluburi pana-n zori de zi…mereu impreuna si niciodata plictisiti…
Pe alocuri e totusi aspra aceasta poveste inganata cu o voce inchisa si tremuranda. Stii sa pretuiesti bucuria clipelor de fericire adanca. In vocea pe care mi-o inchipui ca spune povestea mai este si un stiu ce afrodisiac!
Povestea e deabia la inceput, partea “aspra” de-abia acum incepe. :s
minunat suna… “mereu impreuna si niciodata plictisiti..” ferice de voi… si… ramaneti asa… chiar daca starniti gelozii…
Din pacate nu exista perfectiune de lunga durata, decat in lumea imaginara.
da… si eu consider ca perfectiunea este atributul divinitatii… dar asta nu sinemna ca nu aspir spre ea… chiar daca nu o ating… sa fiu cat mai aproape… si tot este minunat…
cine nu lupta, cine nu are un tel, un sens pentru viata… mai bine nu s-ar fi nascut…
nu fi pesimista… ci fa din fiecare clipa traita, un motiv de a fi fercita… se poate… si tus tii f bine ca, se poate…