Fobia mea

Da…am si eu o fobie. Mi-e teama de intalnirea cu familia lui(oricare ar fi el). Pana ajung la pasul asta totul e roz si lipsit de griji. Si oricat as vrea sa-l aman, pasul asta devine inevitabil intr-o relatie de lunga durata.

 Andrei era atat de incantat de relatia noastra incat voia sa ma prezinte intregii lui lumi.

Dupa o saptamana, m-a dus la tara ca sa-i cunosc bunicii. Doi batranei blanzi, ciudat de inalti si de drepti pentru varsta lor inaintata. Bunica avea 1,80 iar bunicul trecea de 2 m inaltime. Erau prea inalti pentru incaperile lor micute. Pana si pisica lor era gigantica. Un caine de talie mijlocie, ar fi schelalait speriat in preajma ei. Dar desi arata ca un mini monstru, pisica era deosebit de pasnica.

In alta zi, mi-a facut cunostinta cu tatal lui. Un barbat pe cat de inalt pe atat de lat, pe cat de ciudat ca infatisare, pe atat de simplu si direct ca si comportament. Infatisarea lui uriasa si dura ma ducea cu gandul la Ginghis Han. Intr-o luna, aveam sa descopar ca de fapt toata familia lui (din ambele parti) avea un puternic “look” mongolico-extaterestru.

‘Ginghis Han’ m-a masurat din priviri si n-a zis nimic. Tot ce ne povestea el era legat de natura muncii lui si problemele pe care i le cauzau angajatii. In privirea lui simteam dezamagirea pentru ca fiul lui nu ii urmeaza pasii. Ne-a povestit cum si-a inceput el afacerea, fara studii superioare, fara pregatiri speciale, doar cu multa pofta de munca. Dupa cateva intrevederi am invatat (si eu) pe de rost acest ‘discurs’. Intre ei nu exista caldura pe care o simti intre doi membri ai unei familii. Era inlocuita de o tensiune aproape palpabila. Am rasuflat usurata cand “intrevederea” s-a terminat. Si nu numai eu. Si Andrei parea mai relaxat.

Apoi am cunoscut-o pe mama lui…O femeie cu un chip lat si rece, cu o privire de sticla. Chiar si zambetul ei parea o injuratura camuflata.

In clipa in care am vazut-o, mi-au trecut prin minte toaaate personajele negative pe care le-am “cunoscut” pana in acel moment. Datorita infatisarii ei parea candidata perfecta pentru oricare din acele roluri.

“Cand iubesti, faci sacrificii” , cam asa gandeam pe atunci, aflata sub influenta dragostei. Sub deviza asta ma lasam tarata la reuniunile lor familiale, de unde mereu plecam cu un puternic sentiment de usurare. Ma simteam ciudat intre ei. Nu-mi gaseam nici locul si nici linistea necesara. Nu numai ca aratau ciudat dar se si comportau ’totally ufo’  for me.

Genul asta de intalniri erau urmate de multe nopti albe. Visam ca sunt insarcinata si dau nastere unui extraterestru, visam ca la o urmatoare reuniune familiala, chiar eu eram servita ca fel principal ori visam ca faceam sex cu iubitul meu care mai apoi se transforma intr-un alien cu pielea lipicioasa.

Viata mi-a demonstrat de nenumarate ori ca intuitia mea nu minte. Daca te simti amenintat de ceva/ cineva…chiar esti. Daca simti ca nu ai ce cauta intr-un anumit grup, retrage-te. Dar eu credeam ca timpul si rabdarea mea de fier pot face fata oricarei situatii.

~ prin adevar100la100 pe 5 iulie 2010.