Moulin Rouge
Eram convinsi ca parintii lui Andrei erau in plin divort dar nimeni nu dorea sa discute despre acest subiect. Zilele de vizita s-au transformat in saptamani apasatoare. Atmosfera din casa devenise super tensionata, cel putin pentru mine. Nu mai gaseam nici un obiect la locul lui. Zilnic apareau tablouri si obiecte noi de decor.Erau frumoase si valoroase daaaar….nu erau alese de noi, nu ne reprezentau. Mi se parea ca era doar un alt mod de-al ei de a-si demonstra puterea. Iar Andrei se purta de parca tooootul ar fi fost normal…. :s
Incepusem sa dorm din cand in cand pe la Anne iar Andrei incepuse sa se comporte ciudat. Cand ne intalneam parea ingandurat, apoi din senin ma intreba ceva de genul: ’pe unde erai ieri in jurul orei 19?’. Ii raspundeam la intrebari dupa care il intrebam ce anume il preocupa, dar el evita sa-mi dea un raspuns real. Deabia dupa cateva ore imi spunea ca de fapt ‘cineva’ ma vazuse plimbandu-ma intr-un anume loc la acea ora, eu fiind de mana cu un alt barbat. Niciodata nu mi-a divulgat numele acelui ‘cineva’.
Cine si-ar fi inchipuit ca aparitia ei va schimba totul?
La un moment dat ne-am gandit sa inchiriem alt apartament si s-o lasam pe mama lui in cel vechi, dar ea parea din ce in ce mai suferinda si am ajuns sa ne temem pentru sanatatea ei. Pana la urma ar fi fost crud din partea noastra sa o lasam singura acum, cand trecea un pas atat de greu.
Intr-o zi m-am intors de la facultate cu o amica. Voiam sa ma schimb iar apoi sa iesim prin Herastrau cu toata gasca. M-am dus in ‘camera mea’ (adica fostul nostru dormitor) lasand-o pe Monica in sufragerie. Cand m-am intors ca sa o iau, am citit in privirea Monicai ceva…un secret. Dama de gheata statea langa ea cu un zambet siret.
-Femeia asta nu te inghite, mi-a spus ea dupa ce am iesit din cladire. Ai de grija. E foarte rea.
-Cum de-ai ajuns la concluzia asta in doar cateva minute?, am intrebat-o eu.
-Pai simplu. Dupa ce ai plecat tu s-a uitat la mine si mi-a spus:” Asa o fata mi-as dori eu pentru fiul meu. Ca tine. Nu ca ea.” Femeia asta te uraste. Mi-a vorbit foarte urat despre tine.
Acum stiam ca mama lui e dusmanul meu. Nu i-am spus nimic lui Andrei, nu voiam sa-l intristez si mai mult. Parintii lui divortau, stiam ca nu ii e nici lui usor. Dar nu puteam sa nu fiu dezamagita de purtarea lui vis a vis de mama lui. Imi demonstra ca este slab sau ca nu-i pasa destul de mine. Se lasa manipulat fara sa cranteasca, el care mereu a sarit in apararea mea, odata chiar ajungand la spital din cauza asta.
A doua zi a aparut tatal lui cu cativa angajati. Erau in trecere prin Bucuresti. Dama de gheata l-a primit cu o grimasa scarboasa. De cand il vazusem lacrimand imi schimasem total parerea despre el. Ma bucura prezenta lui. Macar el era de partea mea. In plus speram ca o sa se impace cu sotia lui, ca o va lua cu el si ca viata noastra se va intoarce la vechiul ritm. Am pregatit masa si am mancat cu totii. Dupa aceea incet incet toata lumea s-a dus afara la fumat, in bucatarie ramanand doar eu, care spalam vasele si tatal lui. Dintr-odata el mi s-a adresat pe un ton aproape soptit:
-Candva am mers la Paris, la Moulin Rouge. Erau acolo cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata. Corpuri perfecte, chipuri de ingeri. Ai putea fi cu usurinta una din ele. Poate cea mai frumoasa. Ai putea castiga o gramada de bani.
Am ramas fara cuvinte…socata, uimita, scarbita. Mi-am sters mainile si am iesit din bucatarie urgent. M-am incuiat in baie si-am respirat adanc. Numai Andrei parea ok la minte in familia asta nebuna. Cert e ca eu nu mai suportam tot stresul asta. Nu voiam sa-l supar, nu voiam sa provoc un scandal. Trebuia sa plec.
M-am dus in ‘camera mea’ si plangand mi-am indesat hainele intr-o geanta.






ofer o ciocolata, celui care ma invata cum sa postez o fotografie, aici la comentrii…
da…
mercic pentru sugestie… cu prima ocazie iti ofer ciocolata… (ai prefernite referitor la ce fel sa fie?)
destul de indirect cu postatul pozei in felul asta… era cu moulin rouge… de cand am fost la paris…
in ce ma priveste… apreciez frumusetea trupului, dar, ce conteaza mai mult in viata, este frumusetea sufletului… pentru ca cea a trupului va trece, asta este fapt inevitabil, pe cand cea a sufletului, poate fi mereu si mereu, mai frumoasa… mai frumoasa…
[...] M-am dus in ‘camera mea’ si plangand mi-am indesat hainele intr-o geanta. As fi plecat si asa, fara nimic, doar sa dispar de [...]