Va doresc un an nou fericit!!!

•2 ianuarie 2011 • 5 comentarii

Despre prieteni

•6 octombrie 2010 • 11 comentarii

L-am sunat dupa miezul noptii.

Am povestit despre noutatile din viata noastra, despre vacante si vise de viitor.

Apoi am ajuns la subiectul Alteea si modul ei ciudat de a da ‘delete’ la tot ceea ce tinea de trecutul ei.  Eu am zis ca nu o inteleg si ca tacerea ei e un semn de egoism. El a zis ca o intelege ( cat de bine se potriveau ei doi…) ca si el a procedat la fel. De cand a plecat din tara, nu mai tine legatura cu vechii lui amici. Ca…nu mai are ce povesti cu ei. Si el a pus punct si-a luat-o de la inceput. Exact ca si ea. O viata noua, cu prieteni noi.

Oamenii sunt diferiti, atat de diferiti … unii iubesc forever, altii cauta mereu ceva nou.

Eu imi iubesc prietenii, fie ca sunt de sex feminin sau masculin. Nu pot sa sterg cu buretele trecutul meu, pentru ca trecutul meu ma face sa zambesc. Nu pot si nu vreau sa-i uit pe prietenii mei, pentru ca imi pasa de ei. Ei vor ramane prietenii mei, chiar daca nu ne vedem cu anii, chiar daca locuim departe unii de ceilalti, chiar daca suntem atat de preocupati de viata noastra incat ne trimitem mesaje doar din an in pasti.

Sunt curioasa….Cum vedeti voi prietenia?

 

Astept diagnostic

•28 septembrie 2010 • 6 comentarii

Asta ma nedumereste cel mai mult….de cate ori ma dezamageste vre-un barbat….ma gandesc la ‘el’. De parca ‘el’ ar fi perfectiunea intruchipata. De ce naiba ma gandesc la el? De ce nu la un alt iubit. El n-a fost nici primul, nici ultimul. Nici cel mai rau nici cel mai bun. Dar a fost si vad ca ramane cel mai important.

Mi-e dor de el? Sau e doar un alt terip de-al mintii mele. Un paravan dupa care sa ma pot ascunde, sa ma pot proteja. De ce anume mi-e frica? Ce ascund de mine insumi? Cand am sa ajung sa ma cunosc?

Pana una alta, dansez imaginar cu el. Ma tine strans in brate si se uita la mine zambind. Si-l iubesc…dar ma doare. Ma doare…

Premiu

•7 septembrie 2010 • 6 comentarii

Am primit un premiu de la Imperfect girl . Merci Bianca….love you ca nu m-ai uitat.

De fapt sunt trei premii. Fiecare fotografie constituie un premiu.

Exista si niste reguli (:s) :

1. Postează blog award-ul pe blog-ul tău.

2. Dă link-ul persoanei care ți l-a acordat.

3. Dă mai departe spre ‘x’ bloggeri

4. Anunță-i pe acești bloggeri că le-ai acordat premiul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Inca o regula….

Trebuie sa spun zece lucruri care imi plac:

  1. I love to love.
  2. I love to make love when I love.😀
  3. Iubesc marea.O simt ca o parte din mine, mai ales vara.
  4. Ador calatoriile, mai ales daca sunt impreuna cu persoana iubita.
  5. Sunt dependenta de cinematograf. Traiesc la max fiecare film reusit.
  6. Dependenta de cafea de calitate.
  7. Traiesc arta. Orice fel de arta. Desen, literatura, fotografie, dans, muzica…O simt, ma umple….ma implineste.
  8. Imi place lumea wordpresiana. Pot spune ca am gasit pe aici niste suflete de aur si niste minti sclipitoare. Ma simt bine intre voi, my friends.
  9. Imi place sa am grija de mine, deci ador salile de gym, spa-urile, piscinele…
  10. Se – pho –  ra   :D

Premiile merg mai departe la: Darkleya , Blomamaind,  Oovi , Dodekalosgathos, Maiko  , The Red Cat    >:d<

Reguli de viata

•3 septembrie 2010 • 7 comentarii

Vara nu lucrez. E o regula de aur pe care nu am de gand s-o incalc pentru nimic in lume. Pentru ca eu traiesc doar vara. Restul anului e doar o lunga asteptare.

Ma trezesc…imi beau cafeaua in liniste, uitandu-ma la marea linistita. Aroma cafelei se amesteca cu mirosul marii. Zambesc fericita pentru aceste momente atat de placute. Apoi ma pregatesc de baie. Nu plaja. Baie.
Imi rastorn pe pat cosuletul plin cu costme de baie. Il aleg pe cel lila astazi….mai iau inca unul de schimb si ma sui in masina.
Unde merg astazi??? Hmmm, nu stiu. Hai sa vad pe unde ma duce masinuta mea. M-as duce la plaja aceea micuta si izolata, unde se face nudism. Vreau sa profit de ultimele raze de vara aruncate in apa limpede a marii.

Visul

•17 iulie 2010 • 6 comentarii

M-am dus in ‘camera mea’ si plangand mi-am indesat hainele intr-o geanta. As fi plecat si asa, fara nimic, doar sa dispar de acolo.

M-am trezit cu Andrei langa mine. S-a uitat prelung la bagajul meu iar apoi la mine cu o privire disperata. M-a cuprins in brate, m-a tinut strans la pieptul lui sarutandu-mi tandru cand parul ravasit, cand obrajii, nasul, buzele, mainile. Printre saruturi imi soptea:
 -Nu pleca iubita mea, te rog. Nu pleca…nu pleca…
– Nu mai pot ramane, Andrei. Nu-ti cer nimic. Doar ca eu…eu nu mai pot locui aici. Am sa locuiesc din nou cu Anne. Nu ne vom departi, doar vom locui separat. Ca la inceput. Intelege-ma, atmosfera de aici e mult prea tensionata pentru mine.

El continua sa ma sarute si sa ma roage sa raman, sa am rabdare, sa am imcredere in el, ca totul va reveni la normal in scurt timp.

Ma simteam coplesita de dragostea lui. Impreuna cu a mea parca forma un scut, o sfera asezata in jurul nostru care ne apara de tot ce incerca sa ne distruga fericirea. Dintr-o data m-am simtit din nou puternica si optimista.

Si am ramas…

In acea noapte am avut un vis ciudat, un cosmar. Se facea ca Andrei cazuse intr-un lac adanc, plin cu excremente, iar eu disperata incercam sa-l trag afara. Strigam dupa ajutor dar nimeni nu se apropia de noi. Langa noi, mai incolo era mama lui care asista la scena fara a face nici macar un gest. Mi-am dat seama ca doar eu puteam sa-l salvez. Il trageam de mana cu toata puterea, dar el parea din ce in ce mai greu si…m-am trezit din vis speriata. M-am uitat la el cu drag. Dormea langa mine linistit. I-am mangaiat cu privirea chipul frumos, apoi am zambit urmarindu-i mana care ma cauta pipaind cearceaful. Cand in sfarsit m-a gasit, m-a tras tandru in bratele lui. Mereu dormeam imbratisati, chiar si in noptile cele mai toride. Am adormit incercand sa descifrez acel cosmar ciudat…

Moulin Rouge

•8 iulie 2010 • 4 comentarii

Eram convinsi ca parintii lui Andrei erau in plin divort dar nimeni nu dorea sa discute despre acest subiect. Zilele de vizita s-au transformat in saptamani apasatoare. Atmosfera din casa devenise super tensionata, cel putin pentru mine. Nu mai gaseam nici un obiect la locul lui. Zilnic apareau tablouri si obiecte noi de decor.Erau frumoase si valoroase daaaar….nu erau alese de noi, nu ne reprezentau. Mi se parea ca era doar un alt mod de-al ei de a-si demonstra puterea. Iar Andrei se purta de parca tooootul ar fi fost normal…. :s

Incepusem sa dorm din cand in cand pe la Anne iar Andrei incepuse sa se comporte ciudat. Cand ne intalneam parea ingandurat, apoi din senin ma intreba ceva de genul: ‘pe unde erai ieri in jurul orei 19?’. Ii raspundeam la intrebari dupa care il intrebam ce anume il preocupa, dar el evita sa-mi dea un raspuns real. Deabia dupa cateva ore imi spunea ca de fapt ‘cineva’ ma vazuse plimbandu-ma intr-un anume loc la acea ora, eu fiind de mana cu un alt barbat. Niciodata nu mi-a divulgat numele acelui ‘cineva’.

Cine si-ar fi inchipuit ca aparitia ei va schimba totul?

La un moment dat ne-am gandit sa inchiriem alt apartament si s-o lasam pe mama lui in cel vechi, dar ea parea din ce in ce mai suferinda si am ajuns sa ne temem pentru sanatatea ei. Pana la urma ar fi fost crud din partea noastra sa o lasam singura acum, cand trecea un pas atat de greu.

Intr-o zi m-am intors de la facultate cu o amica. Voiam sa ma schimb iar apoi sa iesim prin Herastrau cu toata gasca. M-am dus in ‘camera mea’ (adica fostul nostru dormitor) lasand-o pe Monica in sufragerie. Cand m-am intors ca sa o iau, am citit in privirea Monicai ceva…un secret. Dama de gheata statea langa ea cu un zambet siret.

-Femeia asta nu te inghite, mi-a spus ea dupa ce am iesit din cladire. Ai de grija. E foarte rea.

-Cum de-ai ajuns la concluzia asta in doar cateva minute?, am intrebat-o eu.

-Pai simplu. Dupa ce ai plecat tu s-a uitat la mine si mi-a spus:” Asa o fata mi-as dori eu pentru fiul meu. Ca tine. Nu ca ea.” Femeia asta te uraste. Mi-a vorbit foarte urat despre tine.

Acum stiam ca mama lui e dusmanul meu. Nu i-am spus nimic lui Andrei, nu voiam sa-l intristez si mai mult. Parintii lui divortau, stiam ca nu ii e nici lui usor. Dar nu puteam sa nu fiu dezamagita de purtarea lui vis a vis de mama lui. Imi demonstra ca este slab sau ca nu-i pasa destul de mine. Se lasa manipulat fara sa cranteasca, el care mereu a sarit in apararea mea, odata chiar ajungand la spital din cauza asta.

A doua zi a aparut tatal lui cu cativa angajati. Erau in trecere prin Bucuresti. Dama de gheata l-a primit cu o grimasa scarboasa. De cand il vazusem lacrimand imi schimasem total parerea despre el. Ma bucura prezenta lui. Macar el era de partea mea. In plus speram ca o sa se impace cu sotia lui, ca o va lua cu el si ca viata noastra se va intoarce la vechiul ritm. Am pregatit masa si am mancat cu totii. Dupa aceea incet incet toata lumea s-a dus afara la fumat, in bucatarie ramanand doar eu, care spalam vasele si tatal lui. Dintr-odata el mi s-a adresat pe un ton aproape soptit:

-Candva am mers la Paris, la Moulin Rouge. Erau acolo cele mai frumoase femei pe care le-am vazut vreodata. Corpuri perfecte, chipuri de ingeri. Ai putea fi cu usurinta una din ele. Poate cea mai frumoasa. Ai putea castiga o gramada de bani.

Am ramas fara cuvinte…socata, uimita, scarbita. Mi-am sters mainile si am iesit din bucatarie urgent. M-am incuiat in baie si-am respirat adanc. Numai Andrei parea ok la minte in familia asta nebuna. Cert e ca eu nu mai suportam tot stresul asta. Nu voiam sa-l supar, nu voiam sa provoc un scandal. Trebuia sa plec.

M-am dus in ‘camera mea’ si plangand mi-am indesat hainele intr-o geanta.

 
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.